Hagiul se rostogoleste în pat. Prea e fericit. Nu poate dormi. Râde si ofteaza. E destept si viseaza. Ce vis! De nu s-ar sfârsi! Daca aci, în zaduf si întuneric, ar sta în picioare, si banii ar creste, ca o revarsare de apa, de la talpi în sus pâna peste crestetul capului... Oh! ce fericit ar fi Hagiul! Înainte sa-si dea sufletul, ar vedea fata si vecinicia lui Dumnezeu. Moartea sa aiba coasa de aur, el si-ar înfige amândoua mânele în taisul ei!